Vara începe cu Sf. Onofrei şi durează până la Sf. Maria Mică, 8 septembrie. Miezul verii sau dricul verii se numeşte timpul când temperatura e mai călduroasă. Vara soarele merge mai pe sus, da iarna luna merge mai pe sus decât soarele, aşa cum merge soarele vara. Astfel a împărţit Dumnezeu, ca jumatate de an să fie unul mai mare, da jumatate altul.
Vara, când încep să se coacă poamele, să nu mănânce cineva până mai întâi nu împarte, ca să mănânce morţii şi apoi viii. Pintelei-călătorul, 27 iulie, se numeşte ziua când, după cum spun românii, călătoreşte vara spre toamnă.
Starea vremii:
Dacă vara se fac vârtejuri în aer, va urma secetă. Tot vara, dacă vor fi nuci şi alune multe, prevestesc iarnă grea. Când norii, în timpul verii, sunt ca berbecii, e semn de vânt; iarna, de zăpadă, şi de obicei vestesc schimbarea vremii. Cât de sus va fi vara cuibul şoarecului pe iarbă, atâta va fi neaua de mare în iarna viitoare. Dacă şoarecii vara îşi adună spice multe, e a iarnă grea.
Vara, dacă oile, înainte de a le mulge, zbiară, behăie mult, e semn de iarnă lungă. Dacă cioarele vara se culcă în vârful stejarilor, va fi iarnă grea. Dacă cucul stă cu o săptămână înainte de Sf. Petru, are să fie iarna grea; din contră, dacă pleacă mai în urmă cu o săptămână, are să fie iarnă mai uşoară.
Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu